joi, 23 iunie 2016

Nu vreau sa spun ca sunt prea batran sau mult prea cult pentru a intelege generatia de copii din ziua de astazi, dar parca pe timpul in care eu copilaream, lucrurile nu stateau chiar asa, ca in filme 18, pentru ca noi stiam ce este acela bun simt, stiam sa ne purtam cu parintii nostri, cu bunicii nostri, cu venicii si cu prietenii cu care ne pierdeam timpul zi de zi, noi aveam o alta educatia, poate mai invechita, dar cu siguranta mai frumoasa decat cea a copiilor din ziua de astazi care practic nu mai au copilaria.


Acum copilaria nu inseamna sa te joci, sa inveti, sa pierzi timpul cu niste copii care-ti vor deveni mai tarziu prieteni sau oameni fata de care ai o parere de rau. Stiu ca suna dureros, dar multi dintre noi nu mai avem langa noi persoanele alaturi de care am crescut, pentru ca odata cu varsta, au aparut si diferite mentalitati mai mult sau mai putin bune care ne-au dezamagit sau ne-au facut sa ne gandim ca in viata, in momentele cele mai grele, ramai singur.

Am vazut copii care vorbeau despre acte sexuale la niste varste extrem de fragede, am vecine care au ramas insarcinate la varsta de 14 ani, tinere care se prostitueaza pe cativa lei si care au ajuns "cunoscute" pentru serviciile lor, tinere care au plecat in tari straine sa practice cea mai veche meserie la un nivel inalt sau pur si simplu copile care sunt la pubertate si cred ca niste sfarcuri si ceva fund pot cuceri orice baiat cu o situatie financiara de invidiat, astfel ajungand sa-si intreaca clasa sociala.

Ideea e ca ne indreptam spre rau mai mult decat spre bine, odata cu avansarea tehnologiei ne distrugem si ajungem sa traim vremuri urate, lipsite de jocurile copilariei si de bucuria acestei perioade.